Citisem undeva că fericirea e făcută din lucruri mici..
Şi cam aşa şi e.. când reuşeşti în sfârşit să-ţi cumperi chitara pe care ai visat-o atâta timp.. când persoana pe care o placi te invită în sfârşit în oraş şi când ajungi în casă începi să dansezi de bucurie şi zâmbeşti cu toată gura.. când asişti la nişte focuri de artificii pe fondul unui eveniment pe care cu siguranţă nu ai să-l uiţi.. când asculţi o melodie, o voce care îţi face pielea de găină..
Sunt chestii mai mult sau mai puţin mici care ne dau o senzaţie plăcută de plenitudine, de parcă pieptul stă să ne explodeze, pe care eu o numesc fericire.
Ştim că sunt lucruri care nu se pot defini.. mai ales sentimentele.. De fapt tot ceea ce ţine de organele de simţ este relativ.. pentru că fiecare interpretează în funcţie de receptorii proprii.. Iar sentimentele sunt la fel.. se interpretează în funcţie de capacitatea emoţională a fiecaruia. Totul este relativ…
Ideea e că nu trebuie să aşteptăm să ajungem oameni mari, cu cariere, familii mari şi mai ştiu eu ce alte chestii şi să trăim fericiţi până la adânci bătrâneţi.. Fericirea ne-o facem singuri dacă vrem.. numai că trebuie să recunoaştem momentele acelea şi să putem să le băgăm în sertarul numit memorie, pe care să putem să-l deschidem din când în când..
"The trick with any kind of wound or disease is to dig down and find the real source of the pain - and once you've found it, try like hell to heal that sucker." ( Grey's Anatomy )
Trouble Is A Friend 
Fericirea apare cand se intampla ceva asteptat de mult sau de putin, oricum ceva dorit. Nu conteaza amploarea evenimentului respectiv atata timp cat te face sa zambesti. Iar asta e cel mai important.
Just my point 🙂 De multe ori ne fac fericiţi momentele pe care nici măcar nu le aşteptăm.