Wild Child

Încep să visez tot mai mult la copilărie.. Poate pentru că mi se tot spune că am crescut și trebuie să mă port ca atare.. că trebuie să ascund copilăria într-un sertar și să-mi asum rolul vârstei cronologice.. Dar tare greu e.. când acolo era așa confortabil..

Ce lume magică era atunci şi ce diferit e acum.. Probabil mintea unui copil funcţioneză altfel, or fi existând nişte “firewall-uri” care îi protejează pe copii de realitate. Oricum.. era atât de bine…

Da, lucrurile se schimbă.. ne maturizăm, avem responsabilități.. Dar de ce e așa de greșit să încercăm să prelungim mai mult copilăria? De ce nu am putea să fim mereu niște copii mari, care își văd și de viața “reală” și de joacă în același timp? De ce nu se fac carusele și pentru copii de 1,70 m înălțime și de ce magazinele de jucării sunt neapărat destinate picilor?

Știu, știu.. sunt etape din viață prin care trebuie să trecem și din care trebuie să luăm ce-i mai bun și să trecem mai departe.. Dar uneori e atât de dificil să ”let go”.. Cu toții avem instinctul să alegem calea mai ușoară, chiar dacă în final poate facem ce e bine, ce e ”adult”..

Cel mai bine e, cred, să găsim echilibrul între toate aceste etape și să știm mereu să fim ”la înălțime” indiferent de situație, indiferent de starea de spirit de moment.. Cine îl găsește, spuneți-mi și mie secretul, vă rog!

Până atunci, care merge la ultimul film Harry Potter?

Scorpions – Wild Child

Hooked On A Feeling

Uneori nu mai contează nimic, decât ceea ce simțim.. Nu mai contează orgolii, lumea înconjurătoare sau orice altceva.. și tot ce ne dorim este să prelungim sentimentul respectiv la nesfârșit. Într-adevăr, sentimentele ne joacă feste de multe ori.. dar am auzit odată ceva interesant: dacă sufletul e gol, capul e degeaba. Și pare să fie adevărat în majoritatea cazurilor. Atunci când iubim sau când avem speranță, simțim că putem face orice și suntem mult mai motivați.

Problema se pune altfel: cum facem să menținem sentimentul acela plăcut de la început? Fluturașii din stomac, elanul incredibil și încrederea că putem face totul, rânjetul idiot pe care-l afișăm când punem capul în pernă și surpriza unei noi zile? Sau, mai important poate, cum facem să menținem măcar sau să creștem sentimentul în persoana dragă?? Și cum putem ști cu certitudine ceea ce simte aceasta?

Unii spun “te iubesc” cu o ușurință idioată.. iar alții nici măcar atunci când chiar au cu adevărat sentimente profunde nu pot să-l scoată pe gură.. E ciudat oleacă cum funcționează oamenii și cum reacționează fiecare când vine vorba de emoții, ”simțăminte”.. Cred că în general lumea nu se prea gândește la lucrurile astea.. în ceea ce privește familia, e cumva subînțeles și rareori ne “obosim” să le mai spunem; cu “the significant other” așteptăm mereu momentul potrivit, de parcă ne-am afla în fața celei mai importante decizii din viața noastră.. iar cu prietenii.. de cele mai multe ori omitem să le zicem că ținem la ei..

Totuși, chiar dacă sentimentele se arată și nu se spun, uneori nu strică și o confirmare verbală. Mai ales că dacă nu spunem nimic putem să regretăm mai târziu..

În final, oricât de mult am evolua și oricât de sinceri am fi.. ceea ce simțim rămâne cumva ”tabu”.. Mereu fetele vor roși în fața baiatului drag, iar băieții se vor fâstâci oleacă până să o invite în oraș pe fata pe care o plac cu adevărat.. Iar față de ceilalți.. cred că mereu vom încerca să ne dăm puternici ..

Sentimentele vor fi tot timpul o dovadă, atât de slăbiciune, cât și de tărie.. Așa că grijă mare când, cum și, mai ales, față de cine le scoatem la iveală!

Vonda Shepard – Hooked on a Feeling