Sorry Seems To Be The Hardest Word

“Scuze” e unul dintre cele mai uşor spuse cuvinte, în fiecare zi.. Pe lângă “mulţumesc”, “bună ziua” şi “fată” (pentru amatoare ), fie că ne ciocnim de cineva pe stradă sau că îl călcăm pe papuc pe domnul de lângă noi din autobuz sau scoatem un porumbel pe guriţă, “scuze” apare ca un reflex.. De cele mai multe ori nici nu ne dăm seama că îl spunem sau uneori chiar ni se pare că ar trebui spus şi îl aruncăm aşa.. din obişnuinţă.. Dar atunci când chiar e nevoie de el.. nu pare oare cam banal?

Se întâmplă de multe ori s-o dăm în bară nasol.. cel puţin în faţa unor persoane care ne sunt foarte apropiate şi când e cazul să-l spunem, cu adevărat de data asta, pare aşa de mic.. şi ne gândim poate la o sintagmă mai complexă care să-l înlocuiască cumva.. poate poate o îndrepta lucrurile..

Dar nu-i aşa de simplu.. uneori greşim atât de grav că pe moment nu vrem decât să intrăm în pământ şi să dispărem de pe faţa pământului.. unde să mai pui că ar trebui să privim în ochi acea persoană şi să-i mai cerem şi iertare.. Ca şi în autobuz când persoana călcată s-a uitat urât la noi, iar după “scuzele” de rigoare apare zâmbetul şi “nu-i nimic”-ul aşteptate..

Cum ştergem greşelile făcute şi cum ne întoarcem înapoi?? Există oare “the clean slate”?

Poate primul pas ar fi acela de a nu mai “arunca” scuzele atât de uşor pentru ca atunci când chiar avem nevoie de ele chiar să însemne ceva.. Şi apoi poate ar fi bine să nu mai greşim atât ca să nu mai fie nevoie de buretele metaforic..

Însă dacă totuşi am făcut greşeala.. e posibil oare să fim cu adevărat absolviţi de ea cu timpul? Religia ne spune că primul pas e să ne căim, iar apoi, prin fapte bune şi rugăciune ne vom răscumpăra.. Este posibil acelaşi lucru şi faţă de persoanele dragi? Nu devenim oare enervanţi cerând într-una iertarea?

Mulţi dintre noi se trezesc în fiecare dimineaţă gândindu-ne că azi vom fi mai buni, azi vom repara ceva din trecut.. dar nu tot timpul ne iese.. poate uneori nu ştim exact ce trebuie să facem şi, ca urmare, mai adăugăm un “scuze” spăşit..

Ideea e că de cele mai multe ori greşelile făcute sunt ca scrisul cu un marker permanent.. tot ce trebuie să facem este să ne străduim straşnic să nu mai comitem alte tâmpenii şi pe cât posibil să rămânem cu capul deasupra solului, cât mai sus putem…

Elton John ft Blue – Sorry Seems To Be The Hardest Word

Your Decision

Suntem toţi diferiţi în ceea ce priveşte deciziile.. uneori sau doar pentru unii e mai greu să ne hotărâm.. albă sau neagră, azi sau mâine, stânga sau dreapta, asta sau cealaltă.. De o anume decizie poate să depindă întregul nostru viitor.. Şi din nou ajung la metafora cu răscrucea.. ce alegem ne poate de cele mai multe ori schimba tot restul drumului.. şi dacă a fost bine ne ştergem fruntea de sudoare şi răsuflăm uşuraţi.. însă dacă am ales greşit? Aici intervine veşnicul “What if..?”  Cu siguranţă toţi avem măcar unul.. fie că e vorba de o veche îndrăgosteală, o chestiune personală sau profesională.. Nu e neapărat un regret.. cât e o curiozitate în privinţa unui eventual univers paralel în care am fi acţionat diferit…

Uneori ni se oferă ocazia să facem aceeşi alegere din nou după un timp.. dar de cele mai multe ori rămânem pentru totdeauna cu decizia făcută.. ceea ce înseamnă că trebuie să învăţăm să trăim cu ea.. De aceea poate sunt deciziile atat de grele pentru unii dintre noi…

Uneori şi alegerea unei arome de îngheţată ne poate “pune beţe în roate”.. ce să mai spunem de alegerea unei cariere, a unui partener de viaţă?

Mai există însă şi categoria oamenilor super-decişi, dacă se poate spune asa, care în secunda 2 ştiu ce au de făcut, nu se gândesc la consecinţe şi pur şi simplu aleg ceea ce la prima vedere li se pare decizia cea mai bună.. Sigur.. mai e de considerat şi faptul că uneori ne putem răzgândi.. aşa că uneori luatul unei decizii în pripă nu face decât să ne consume un pic de timp.. Partea proastă e atunci când decizia noastră mai afectează şi pe altcineva decât pe noi..

Merită oare să ne epuizăm psihic pentru fiecare decizie când în final e posibil să alegem greşit chiar şi după o punere în balanţă sănătoasă a fiecărei situaţii sau e mai bine să închidem ochii şi să alegem primul lucru care ne apare în cale sperând la o rezoluţie fericită, cu bonusul unei minţi liniştite?

În final, indiferent de deciziile pe care le facem, important e să învăţăm să trăim cu ele, să fim bucuroşi şi să avem cât mai puţine regrete.

Alice In Chains – Your Decision