Trouble Is A Friend











{25/05/2009}   Meet Me In The Tower

Vorbeam acum cu cineva despre o altă chestie recurentă.. şi anume de lipsa aia de cvasitotală de persoane pe care să contezi când ai nevoie.. Şi nu mă refer neapărat la momentele mai grele, că atunci tot se găseşte un omuleţ căruia să i se facă milă de tine şi să-şi pună umărul la bătaie pentru câteva lacrimi de crocodil. Mă refer mai mult la momentele alea de singurătate, când prinde aşa bine o plimbare, o bericică/limonadă şi o conversaţie veselă cu cineva, mai ales în zile din alea proaste, când după o zi de nechef şi proastă dispoziţie te saturi de starea tâmpită în care te-ai cufundat şi ai nevoie de cineva care să te scoată din ea.

Mă uit în jur şi nu văd decât schimbare continuă.. În sensul că prietenii ăia cu care obişnuiam să ieşim, pentru care renunţam la câteva ore de învăţat şi pe care urma să le recuperăm peste noapte, tăind din „somnul de frumuseţe”, acum au alte lucruri mai importante, ca licenţe, masterate, joburi, perechi, etc.. Şi partea proastă e că după ce i-ai întrebat de vreo  două ori dacă ies şi te-au refuzat pentru motivele de mai sus sau mai ştiu eu ce alte motive, data următoare ţi-e şi nu ştiu cum să-i mai întrebi. Şi aşa se subţiază listuţa..

De fapt oricum nu era aşa de lungă, că rar găsim inşi cu care să putem face chestiile nebune pe care le avem în cap sau care să vină cu propriile idei năstruşnice.. Mai este o categorie, cea cu oameni pe care am putea să ne bazăm, dar care sunt la sute de km distanţă şi trebuie să aşteptăm vacanţa ca să ne vedem, şi nici măcar atunci nu se poate în totalitate, că mai intervin şi alte responsabilităţi.. Sau mai sunt persoanele pe care am putea să contăm, care au o doză de ciudat acolo, dar uneori ne e parcă teamă să nu se plictisească de noi dacă-i sunăm numai pe ei..

Mai ziceam eu nu demult că e sănătos să mai fii copil din când în când, că joaca îţi dă o bună dispoziţie extraordinară.. Dar cine mai ştie să fie copil azi? Să sunăm acum pe careva şi să-l chemăm într-un hypermarket doar ca să ne jucăm cu lucrurile de pe acolo.. ne-ar întreba câţi ani avem şi ne-ar închide telefonul. Sau să sunăm pe cineva la o bucată de noapte şi să-l chemăm să ne dăm pe scrânciob în parc, va zice că am căzut în cap.. Aaa, şi întotdeauna mi-a plăcut să stau în ploaie.. Dacă ar ploua la noapte şi mi-ar veni chef să dansez în ploaie.. cine ar lăsa căldurica patului pentru o posibilă pneumonie?

Nu ştiu dacă într-adevăr am căzut eu în cap când eram mai ţânc sau dacă am văzut prea multe filme teenage americane, dar realizez că nu mai sunt multe persoane ca mine.. Da, ştiu, sunt o ciudată.. Dar măcar puteţi să mă sunaţi când visaţi ceva ciudat şi aveţi chef de ceva mai altfel.🙂

Aşa că cine iese la noapte la o îngheţată?😀

Ours – Meet me in the tower



Adrian says:

Inghetata, Bun. Bere, Bun. Suc, Bun. Treburi care se repeta. Da’ o baie in bahlui?



Adrian says:

Nu. Acu pe bune. Sunt perioade si perioade. E o chestie ciclica. Cateodata oamenii sunt mai liberi. Cateodata multi sunt ocupati, sau trebuie sa aloce din timpul lor si altor teburi. E o vorba. Cine se-aseamana se-aduna. Asa ca in cele din urma pesoanele care au ceva in comun isi vor gasi timp de petrecut impreuna. E vorba doar de timp.



Adrian says:

Nah…Inghetata in seara asta nu. Da’ o baie in bahlui cand?



troubleisafriend says:

Da’ văd că eşti insistent😛 Îmi place ideea.. hai🙂
Într-o seară mai călduţă aşa o facem şi pe asta. Sau în fântâna UMF-ului😀



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

et cetera
%d blogeri au apreciat asta: