Trouble Is A Friend











{15/06/2009}   Take Away The Words

Suntem oameni, mamifere superioare, dotate cu raţiune şi capacitate de comunicare, ceea ce deja ar trebui să însemne foarte mult. Dar noi luăm asta ca şi cuvenit şi la un moment dat nu mai punem preţ pe ceea ce ne face de fapt să fim ceva mai mult decât animale. Ceea ce numim noi „comunicare” a ajuns să fie o combinaţie de metafore, ironie şi sarcasm ori chiar tăcere. Rar se întâmplă să mai vezi persoane care să vorbescă pe faţă, care să nu o dea în tot felul de subtilităţi sperând că persoana de lângă „a înţeles subînţelesul”.

Altfel, de multe ori ne e atât de greu să exprimăm ceva, încât mai bine înghiţim în sec şi trecem mai departe, fără să ne dăm seama poate că acel ceva o să ne bântuie mai încolo.. Pentru că mereu rămâne îndoiala aceea.. acel „what if”.. Dacă spuneam ceva la momentul potrivit, cine ştie ce turnură luau lucrurile? Suntem mereu inundaţi de fel de fel de gânduri, dar imediat ce ne trece câte ceva prin minte, despicăm firul în patru şi ne gândim la nişte consecinţe extraterestre, şi ne facem tot felul de scenarii care ar putea sau nu să se producă, dar de vorbit despre asta nu vorbim.. Doamne fereşte să lăsăm orgoliul la o parte şi să ajungem vulnerabili în faţa cuiva! Eventual, dacă cineva ne citeşte şi ne ghiceşte starea/gândurile, le dăm o replică plină de sarcasm şi veşnicele metafore, ca nu care cumva să le dăm satisfacţia de a ştii ce se întâmplă în căpuşoarele noastre drăguţe.

Cică mai mult de jumătate din ceea ce comunicăm este non-verbal.. Păi şi atunci.. stau şi eu şi mă gândesc.. de ce mai avem abilitatea asta, de a ne exprima..? Când de fapt nici nu ştim să o utilizăm.. De ce suntem noi mai presus decât necuvântătoarele dacă nici nu ştim să utilizăm cuvintele? Nu ştiu dacă a fost mereu aşa sau dacă am involuat treptat, cert e că dacă mai continuăm în ritmul ăsta o să ne întoarcem la the good old times, când femeia nu avea nimic în comun cu bărbatul decât patul pe care-l împărţeau în fiecare seară, iar problemele existenţiale pe care le avea fiecare le înghiţea cu un păhărel de rom sau le lăsa pe umărul mamei, după caz..

Ideea e că nu o să rezolvăm niciodată nimic dacă nu deschidem gura să spunem ce vrem, ce simţim, ce ne deranjează sau ce ne place şi nici nu va veni apocalipsa dacă lăsăm orgoliul la o parte şi o să ne simţim puţin vulnerabili dezvăluindu-ne sentimentele.. Toate trec.. şi am mai spus asta, cele mai mari regrete se nasc, nu din ceea ce facem/spunem, ci din ceea ce omitem.

511 Winterpills – Take Away The Words



Adrian says:

Ar fi mult prea simplu daca am putea sa exprimam pe fata trairile. E iornic. Am invatat sa controlam limbajul vorbit, insa in celelalte domenii dam in gropi. Si mai mari confuzii se nasc atunci cand gura zice una si restul zice alta. Ar fi bine daca toata lumea ar spune: ok, zi-mi ce gandesti cu adevarat… nu o sa ma supar, nu o sa rad, nu o sa spun nimanui. Vreau doar sa stiu ce gandesti cu adevarat despre… orice. Suntem vietati complexe, poftim relatii socale complexe.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

et cetera
%d blogeri au apreciat asta: