Trouble Is A Friend











{04/12/2010}   Learning to Breathe

Învăţăm… De când ne naştem, odată cu prima respiraţie, şi pe tot parcursul vieţii, învăţăm.. Învăţăm să ne menţinem capul, apoi să mergem, să vorbim şi tot aşa.. Nu cred că punem vreodată capăt învăţăturii. Iar dacă nu învăţăm noi, îi învăţăm pe alţii. Şi cu toată învăţătura de pe lume tot mai greşim. Învăţăm să mergem, dar tot mai cădem din când în când.. învăţăm să scriem şi tot mai tragem câte-o tăietură sau mai apelăm la pasta albă de corector.. învăţăm tot felul de bazaconii, dar tot nu ştim să mai răspundem la câte o întrebare banală şi tot aşa.. Cu fiecare greşeală făcută, cu fiecare zi trăită, cu fiecare pagină citită, cu fiecare persoană cunoscută suntem mai învăţaţi.

Şi în fiecare moment ne propunem să învăţăm mai mult, să nu repetăm aceleaşi greşeli, să progresăm mereu.. Şi uneori se mai întâmplă să ne împotmolim în mijlocul drumului.. E de ajuns la o răscruce să o luăm spre dreapta în loc de stânga şi să ne dam seama de greşeală abia când ne-am înfundat destul de mult în labirint şi e deja destul de întuneric să ne întoarcem.. Şi începem să orbecăim încercând fiecare potecă ce ne iese în cale şi începem să ne refacem în minte paşii poate poate vom da de un luminiş.. Şi cu cât înaintăm începem să ne panicăm, apoi ne îndoim de ceea ce ştim, de ceea ce am învăţat, de alegerile făcute şi apoi ne deznădăjduim şi obosim.. Şi pe măsură ce noaptea se aşterne parcă am vrea să ne oprim din drum, să ne odihnim puţin dar întunericul ne sperie totuşi prea tare şi continuăm să mergem.. Şi alergăm şi uneori simţim că ne învârtim în cercuri şi ameţim.. Şi uneori mai dăm şi de câte un bolovan care ne îngreunează drumul.. Şi ne mai oprim câte puţin.. Şi luăm o gură de aer proaspăt..

Şi începem uşor uşor să ne amintim.. Şi mai luăm o gură de aer. Parcă e mai clar puţin.. Şi parcă începe să se lumineze de ziuă.. Şi drumul începe să se distingă din ce în ce mai bine.. Şi începem să fugim, de teamă să nu ne pierdem iar, să nu ne prindă din nou întunericul şi uitarea.. Şi ni se pare că e atât de lung drumul.. şi obosim puţin dar ne e frică să ne oprim ca nu cumva să ne împotmolim din nou şi începem să ne fredonăm în minte un cântecel drăguţ ca să nu ne descurajăm.. Şi tot alergăm, iar soarele deasupra noastră parcă încearcă să ne prindă din urmă..

Dar obosim şi parcă ne tremură puţin picoarele.. Chiar şi vocea din cap care fredonează cântecelul e puţin tremurândă şi îndrăznim să ne oprim ca să ne tragem sufletul.. Şi respirăm iar adânc şi ne uităm în sus că ne e încă frică să vedem unde am ajuns, dacă nu cumva am alergat în cercuri.. Iar soarele e atât de strălucitor şi e atât de sus.. Ne-am încălzit şi ne e bine.. Acum poate am putea să ne uităm înapoi.. Şi înainte..

Şi parcă nu mai ştim de ce alergam.. În jur e totul familiar şi cald.. Şi inspirăm.. Şi brusc ne amintim!

Învăţam.. cu fiecare pas, cu fiecare clipire, cu fiecare dimineaţă, cu fiecare om.. învăţam.. Şi am uitat să respirăm.. Am uitat să trăim.. Am uitat încotro ne îndreptam..

Zâmbim şi luăm din nou o gură de aer.. Şi mai învăţăm…

Switchfoot – Learneng to Breathe



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

et cetera
%d blogeri au apreciat asta: