Justified

Dreptate, corectitudine, egalitate.. sunt nişte noţiuni din ce în ce mai greu de înţeles.. În dex sunt nişte definiţii destul de concrete şi de bine puse la punct, însă realitatea le respinge mereu şi îşi impune propriile definiţii.. De multe ori ajung la concluzia că sunt mai mult nişte concepte abstracte care au de fapt rolul de a ne da un sentiment de bine, numai pentru că ştim că există..

Dacă stăm bine şi ne gândim.. cuvintele astea sunt destul de matematice aşa.. adică egalitatea vine de la semnul ‘=’ care înseamnă că cele 2 lucruri aşezate de o parte şi de alta a sa sunt la fel, chiar dacă sunt scrise într-o altă formă.. corectitudinea înseamnă că rezultatul ecuaţiei e cel aşteptat şi că în orice mod am rezolva-o, am obţine acelşi lucru.. iar dreptate vine de la dreaptă, adică drumul cel mai scurt care leagă 2 puncte fixe. Ideea e că dreptate se referă la fără ocolişuri, ceva rectiliniu..

Dar totuşi gata cu teoria chibritului că încep să aud sforăieli.. de ce atâta teorie totuşi? Se întâmplă uneori anumite lucruri care ne mai taie din elan, din încredere, ne fac să ne pierdem puţin perspectiva asupra lumii sau asupra vieţii noastre.. de aceea câteodată e bine să stam să analizăm puţin lucrurile, chiar şi pornind de la începuturi, să ne dăm seama cum am ajuns aici şi cum facem să mergem mai departe astfel încât să ne reluăm drumul fără întârziere prea mare,   în niciun caz să nu ne pierdem..

De ce am ales cuvintele astea? Pentru că zilnic există dovezi de existenţa lor labilă.. sau de labilitatea existenţei lor, cum vreţi s-o luaţi.. Cum ziceam mai drevreme, câteodată pare că sunt acolo doar pentru liniştea maselor, dar nu sunt puse vreodată în aplicare cu adevărat..

Să luăm de exemplu cele 10 porunci.. să fim serioşi.. cine nu a încalcat vreodată măcar o poruncă? Nici nu ştiu cum am putea să trăim în cadrul normalului de astăzi fără a încălca vreo poruncă… şi, ca să nu fiu înţeleasă greşit, am să dau un exemplu.. ‘Să nu ucizi!’.. pai aici nu specifică pe cine.. adică cine n-a pliciuit vreodată o muscă sau un ţânţar? Sau ‘Să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tău!’.. păi cum să nu pofteşti când pe căldurile astea vedem ‘aproapele’ mâncând savoros o îngheţată rece şi răcoroasă şi ne întrebăm de unde a cumpărat-o că am vrea şi noi una? Sau când pe stradă trece o tipă cu o rochiţă superbă sau nişte papuci grozavi şi mai că ne vine să o tragem de mânecă să o întrebăm de unde le-a cumpărat.. Păi aşa suntem toţi nişte păcătoşi şi iadul ne aşteaptă.. Să fie totul aşa de alb şi negru? Sau mai există nuanţe de gri? Dar dacă tocmai nuanţele acelea fac noţiunile de care vorbeam atât de intangibile?!?

Şi chiar nu vreau să ajung la lege pentru că sincer nu-mi place politica, deşi sunt perfect conştientă că de aici pleacă toate.. De aceea vine şi conceptul de a da vina pe sistem.. Asta e tendinţa generală.. şi de multe ori chiar e destul de îndreptăţită.. dar să fie oare doar asta? Ştiu că primul impuls al oricaruia dintre noi atunci când ceva nu merge aşa cum trebuie este să transmită mai departe vina, să aibă pe cine să arunce greşeala, deşi, de cele mai multe ori, după 2 respiraţii profunde şi puţină linişte psihică ne realizăm propria greşeală.. Însă. uneori se întâmplă câte ceva total neaşteptat, se greşeşte ceva de care noi nu ne-am atins, ceva în afara controlului nostru care ne disturbă echilibrul.. atunci pe cine să dăm vina? Şi cum putem repara ceva ce nu se alfă sub controlul nostru?

Ştiu că acest topic e complet depăşit şi că niciodată nu se va ajunge la o înţelegere, nu pentru că n-ar exista dreptate, corectitudine, egalitate, pentru că nu totul e aşa de alb şi negru cum ziceam mai devreme, dar pentru că, după cum discutam nu demult cu nişte amici, câţi oameni, atâtea păreri, atâtea interpretări, atâtea moduri de gândire..

Tot ce îmi doresc e ca de fiecare dată când se ocoleşte calea „cea bună”, să fie mereu conştiinţa consecinţei.. pentru că nu ştim niciodată pe cine rănim şi câte pagube facem cu o mică „nedreptate”..

Patrice – Justified